Copilul are nevoie de timpul tău, nu de o mie de jucării

David cu mami ( copilul fascinat de psicină)

Noi părinții suntem niște ființe tare ciudate. Înainte de copil ne plângem că ne plictisim, că facem același lucru în fiecare zi, că parcă ai schimba ceva. Apare copilul, totul se schimbă, fiecare zi e diferită de cea anterioară și totuși ne plângem. 

Nu mă înțelege greșit și eu fac parte fix din categoria asta. De multe ori m-am simțit copleșită de rolul de mamă și tot ce îmi doream în momentele alea era puțină liniște și timp să mă plictisesc sau să dorm. Și mă plângeam, oricu apucam și era dispus să asculte.

Înainte de copil nu înțelegeam prea bine poza care circula pe facebook cu mama care stătea să-și tragă sufletul în baie, în timp ce pruncu trăgea disperat de ușă. Well, i do know.

Dar, hai că mă abat de la subiect.

Am tot auzit discuții pe tema asta, pe tema jucăriilor. Câte jucării le luăm copiilor? De câte au nevoie? Îi răsfățăm, le dăm prea mult? Sunt temeri firești atunci când ești părinte.

Am mai observat o treabă. Cu cât un părinte lipsește din peisaj mai mult, cu atât mai multe jucării îi va lua copilului. Care ar fi explicația? Sentimentul de vină ar spune specialiștii.

Lipsești de acasă aproape toată ziua și e firesc să îți lipsescă micuțul, să te gîndești că și tu îi lipsești și că are nevoie de tine și să te simți vinovat. Mai spunea cineva că atunci când ești părinte, vina vine la pachet cu fiecare cafea. Mare dreptate a avut.

Atunci când vii acasă copilul nu are nevoie în schimb de multe. De fapt el nu are nevoie de aproape nimic, decât de tine.

Copilul nu are nevoie de o mie de jucării noi, nu are nevoie de ultima mașină sau de cea mai frumoasă păpușă barbie. Pentru David cel mai prețios timp e cel petrecut cu mami sau cu tati. Tot ce vrea de la mine când ajung acasă, este să ma joc cu el. Să mă joc cu mașinile ( oricare ar fi ele) , cu trenul, să desemăm ( cum spune el), să citim povești, să lipim… orice, dar să fiu acolo.

E cel mai mare dar pe care îl putem face copiilor noști, timpul. Timpul nu îl vom înlocui niciodată cu jucării scumpe. Copilul nu va ține minte jucăriile ci momentele petrecute împreună cu tine.

Clipele de joacă și de alint sunt cele mai frumoase daruri pe care le poți face unui copil. Aceste clipe vor clădi o temelie puternică a viitorului adult, care va ști că a fost iubit și apreciat și respectat. El va ști că deși mami și tati au o mie de chestii de făcut va alege să petreacă timp și cu el. Va ști că deși mami vrea să citească o carte sau tati vreau să se joace pe PS, au ales să nu facă asta, ci să se joace cu trenul cu el.

Îi vor da încredere în el și îl vor face un om puternic. Și la urma urmei, nu asta ne dorim? Nu zice nimeni  că trebuie să fi mama perfectă. Despre obsesia de a fi mama perfectă, poți citi aici.

culori

Facebook Comments

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *