Pentru mame: reset și de la capăt. Cum te refaci când zici că nu mai poți?

Cineva spunea că e suficient să alergi după ăla mic toată ziua și nu vei îmbătrâni niciodată. Dar ce faci când sutele de nopți trunchiate te ajung? Ce faci când ești atât de obsită, încât ai și uitat cum e să te simți altfel? Atunci îți dai reset și de la capăt.

Mi-am dat seama că zilele mele se împart în două tipuri, cele în care sunt decent de obosită ( ca oricare altă mamă probabil) și cele în care efectiv mă târâsc( de obicei asta se întâmplă atunci când David doarme prost).

În zilele alea mă simt străină de propriul meu corp, mă dor toate, sunt irascibilă și lista poate continua. Ahh, am menționat că sunt și zilele în care aș putea  da foc la cuiva doar dintr-o privire? Well, aș putea.

Când te simți așa, de multe ori ai impresia că și arăți așa cum te simți. Dar asta nu este întotdeauna așa. Nu spun, uneori cearcănele nu le poți ascunde nici chiar cu cel mai bun anticearcăn de la MAC. Simți nevoie disperată de un reset

Și totuși, undeva, fix în zilele astea în care am impresia că haosul s-a instaurat și nimic nu e ok, atun.ci îmi găsesc echilibrul și linițtea. Iar acel echilibru e David.

Ieri eram praf. Mi-e greu să zic exact cât de praf, dar suficient cât să îmi explodeze capul și să vreau să strâng pe cineva de gât. Primul instinct a fost să merg acasă, să mă ascund în casă și să aștept să treacă. Am făcut exact contrariul . Am fugit acasă, am luat trici și am mers să îl iau pe David de la grădi și să mergem în parc la joacă. Și bine am făcut. Cât de bine mi-a prins și mie și lui. Ne priește joacă împreună.

Pentru mie este exact resetul de care am nevoie să fiu ok. Este medicamentul meu pentru cele mai urîte dureri de cap și pentru cele mai proaste zile.

Când îi văd fața plină de bucurie și curiozitate uit de tot, de lumea din afară și suntem doar noi.

Ritualul nostru de nani, cititul de seară, poveștile și râsetele împreună sunt tot ce poate fi mai frumos în viața asta.

Și atunci oboseală și somnul puțin dispar ca prin ceață, chiar dacă odată cu copilul adoarme și mama, dar nah… e de înțeles, nu?

Despre mame, obsesii, oboseli, bucurii, citiți aici și aici.

Facebook Comments

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *