Regresia somnului si hopul de la opt luni

sssensor_girl

De cateva zile nu dorm, nu doar eu, ci toata casa. Cele mai multe nopti stau semiadormita si ascult “put baby to sleep rain sounds” si sper ca micul dragon scump si iubit sa adoarma. Uneori imi iese( rar ce-i drept), alteori urla cat il tin plamanii de nu doarme juma’ de cartier, pentru ca trust me, pe o raza de un kilometru nici iarba nu creste atunci cand scumpul meu prunc isi dezlantuie glasciorul.

Nota de inceput: scriu articolul la 2.15 noaptea, in timp ce dragonasul meu da din picioare fresh.

Rare au fost momentele ca mama in care am simtit ca gata, clachez. Si cel mai naspa e faptul ca m-a luat total pe nepregatite.

Pana acum aveam impresia ca imi cunosc copilul. Am trecut prin pusee, o bronsolita, regresia somnului, greva suptului, fren restrictiv si taiat de fren, refuzul sanului, pompat de zori si suspiciune de alergie la proteina laptelui de vaca.

Chiar si asa, pot spune ca David a fost un copil linistit. Ziua nu prea dormea, dar recupera noaptea. Este aproape tot timpul vesel, cu un zambet pe fata de iti lumineaza ziua.

Ma mandream ca ii cunosc programul, ca il are bine stabilit, ca noptile le doarme bine si toata casa e relativ odihnita si fericita.

Acum vreo luna, ceva s-a schimbat brusc in tiparul lui de somn. Am zis ca trece, hai o noapte, hai doua …dar o luna? Mda, ne apropiem cu pasi repezi de o luna de somn dereglat, si in loc sa devina mai usor, pare din ce in ce mai greu. El doarme tot mai agitat si mai putin, noaptea sta treaz si cate doua ore, toate astea in timp ce eu lesin de oboseala(sau Cata, depinde pe care ne prinde).

Ne-am asteptat ca va fi greu, ca vor exista nopti nedormite, dar eram aproape convinsa ca le-am depasit. Well, i couldn’t have been more wrong.

Dormim iar in schimburi, ca in primele saptamani cu David acasa.

Cearcanele s-au instalat iar, de data asta mai mari si mai mov decat anterior, iar irascibilitatea, nu cred ca mai e cazul sa spun ca e la cote ridicate. Genul ala de mood de ridici tonul daca cineva iti ureaza o zi buna, and u are like”ce vrei de la viata mea?” ?.

Pana una alta, bebe a adormit, si eu parca sunt putin mai optimista si astept finalul regresiei sau ce o fi. Asa cum spune o prietena cu un alt bebe mai agitat, o fi un puseu intre pusee, pe care doar el il are.

Ps: tot are cel mai adorabil zambet iar atunci cand rade cu gura pana la urechi ma topesc de vorbesc singura ❤.

 

Later edit: dupa cateva ore de somn, parca si soarele rasare altfel.

 

 

IMG_9155s-1024x682

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *