Ziua unei mame are 46 de ore … sau ar trebui

2017-04-11-23-05-23-748

Pe vremea cand nu exista David mi se parea de multe ori ca sunt foarte ocupata. Aveam impresia ca am o mie de chestii de rezolvat, de dres, de mers in stanga ori in dreapta. Ei bine, abia acum am inteles cat o frecam.

In prezent ziua mi se pare ca nu se mai termina. De cele mai multe ori incepe devreme, pe la un sapte dimineata si se termina cand o fi. Cumva imi aduce aminte de viata de reporter, pleci dimineata si habar nu ai cand te intorci. Cumva se aplica si acum, doar ca acu habar n-ai cand mai prinzi sa dormi.

Cumva bebelui nostru nu-i place cu somnul ziua. Oricat incerc, si-l plimb, si-i cant, si sper ca va dormi. Atipeste jumatate de ora dupa care se activeaza, si e plin de energie. Asta in timp ce eu ma preling pe undeva pe canapea.

Dupa primul trezit, ala de cu noaptea-n cap, mai motaie pe la ora 10, si ce ma mai bucur ca prind si eu juma’ de ora de somn. Daca sunt foarte norocoasa, doarme o ora intreaga, si cand mi-e somnul mai dulce, David al meu incepe sa miste in front.

E genul acela de foiala pe care ai vrea s-o ignori, da’ nu poti, nu e nici foarte tare, dar nici nu da impresia ca s-ar opri. Si atunci ma lupt cu mine sa-mi deschid ochii, sa capat energie si sa pornesc la drum.

Si da-i si schimba-l, plimba-l. Urmeaza gimnastica si joaca, iar uneori imi fortez norocul si-i cant. De cele mai multe ori asta e partea cand el incepe sa planga, iar eu imi promit ca nu-l mai zapacesc cu vocea mea de rinocer ranit.

Cand era mai mic era mai usor. Unde il puneam acolo statea, rareori avea de obiectat, iar eu misunam pe langa el si imi faceam treaba. De cand e baiat de patru luni, treaba s-a schimbat. Si joaca arata altfel. Eu ii zambesc, iar el imi raspunde cu fatuca luminata de fericire. Doamne cat de bine e 😊, si cat de plin dr energie.

Cumva se face ora doua sau chiar trei, si-mi dau seama ca as avea chestii de facut si n-am cand. Nu va imaginati ca-mi setez asteptari mari: sa spal, poate sa calc, sa aranjez.prin bucatarie, sa-mi fac ceva sa mananc si poate si un dus.

Vis … uneori reusesc sa bifez doua, trei chestii de pe lista invizibila pana vine Cata acasa, alte ori nu, iar atunci decretez “pijama day” for me and the baby.

Dupa masa trece repede si cumva vine seara cand e timpul pentru baita. O facem si pe asta, uneori mai linistiti, alteori mai agitati, dar trece.

Culcatul e cu peripetii, un fel de ravas in fiecare seara, pentru ca in fiecare seara e cu surprize si diferit. Ce se aplica ieri, nu se aplica azi sau maine, dar totul paleste cand bebe adoarme pasnic cu o fatuca de imi vine sa-l mananc. Atunci ma holbez la el in nestire, si uit tot.

Am mentionat ca am licenta anul asta? Mda, cumva ar trebui sa gasesc timp sa scriu si sa ma concentrez sa o fac. E atat de greu.

Cumva ar trebui ca ziua sa fie mai lunga, sa aiba macar 46 de ore. Ar trebui …

2017-01-29-19-21-28-035

IMG_9155s-1024x682

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *